Vrem să facem o urare:
Iarna asta minunată
Să aveți masă bogată
Să fiți cu toții sănătoși
Să aveți copii frumoși.
Iar la anul care vine
Să trăiți cu toți mai bine,
Fără griji, fără nevoi,
Să vă bucurați de noi.
luni, 31 decembrie 2012
La multi ani, 2013!
Iar acum spre terminare
Vrem să facem o urare:
Iarna asta minunată
Să aveți masă bogată
Să fiți cu toții sănătoși
Să aveți copii frumoși.
Iar la anul care vine
Să trăiți cu toți mai bine,
Fără griji, fără nevoi,
Să vă bucurați de noi.
La anul și la mulțti ani!
Vrem să facem o urare:
Iarna asta minunată
Să aveți masă bogată
Să fiți cu toții sănătoși
Să aveți copii frumoși.
Iar la anul care vine
Să trăiți cu toți mai bine,
Fără griji, fără nevoi,
Să vă bucurați de noi.
sâmbătă, 1 decembrie 2012
Om de zapada din polistiren
Omul de zapada de anul asta are ceva mai mult volum decat cel de anul trecut. Noroc cu bilele din polistiren.
Le-am insirat pe ata, apoi le-am lipit si cu aracet. Initial nu vroiau sa stea lipite, dar peste noapte s-au razgandit :)
Imi plac maturile omului de zapada :) Seamana cu periile rotunde de la masinile care curata marginea soselei.
Nu mi se parea suficient de expresiv desenul Roxanei, asa ca i-am incropit niste mustati (ca sa ascund gura uriasa).
Atarnam acest ornament de Craciun in pomul lui Rux.
Update: Diploma de participare de la Rux. Multumim frumos!
vineri, 30 noiembrie 2012
Renul lego si Ziua Nationala
Oare cate cuvinte adapostesc cate un ren?
Eu am dibuit: tREN, aRENda, RENal, RENova, aRENa, RENastere, RENault, MacaRENa, IRENe.
Voi mai stiti si altele?
Unul dintre subiectele cele mai aprinse ale momentului este "Ce-o sa puna mosu' sub brad?!", asa ca am facut si un micut brad din piese de lego.
La multi ani, Romania!
duminică, 25 noiembrie 2012
Ruxi - Matthew Lipman
Ghici ghicitoarea mea:
Ce lucru este in toate si fara el nu se poate?
R.: numele.
Daca s-ar fi numit altfel, sau pur si simplu ar fi ramas Pixie, numele original in engleza, aceasta carte nu ne-ar fi atras atentia.
Dar asa, am pus mana pe ea - ca si pe stropitoarea Roxana :) Am fost tare curiosi sa vedem ce face o fetita pe care o cheama aproape ca si pe noi... :)
O gramada de "wow!" inca de la prefata. Autorul, domnul profesor Matthew Lipman experimenteaza filozofia pentru copii de dinainte de a ma naste eu.
Cu ocazia asta am aflat ca se incearca si la noi, din 2002, introducerea acestei materii ca disciplina optionala.
Pentru ca la momentul la care fiica-mii i se lectura cartea, eram ocupata sa rezolv alte plangeri, urechea mea n-a captat toate cuvintele. Asa ca am citit cartea de una singura, dintr-o suflare.
Mi-a placut de Ruxi ca e dezghetata tare. Isi pune niste probleme la care poate nici nu m-am gandit pana acum. Oarecum comparabil cu Tinkerbell in secretul aripilor. Doar ca gestul zanutei mi s-a parut cam riscant, iar Ruxi mi se pare cat se poate de prudenta.
Sper s-o gasesc si pe Sanziana :)
Ce lucru este in toate si fara el nu se poate?
R.: numele.
Daca s-ar fi numit altfel, sau pur si simplu ar fi ramas Pixie, numele original in engleza, aceasta carte nu ne-ar fi atras atentia.
O gramada de "wow!" inca de la prefata. Autorul, domnul profesor Matthew Lipman experimenteaza filozofia pentru copii de dinainte de a ma naste eu.
Cu ocazia asta am aflat ca se incearca si la noi, din 2002, introducerea acestei materii ca disciplina optionala.
Pentru ca la momentul la care fiica-mii i se lectura cartea, eram ocupata sa rezolv alte plangeri, urechea mea n-a captat toate cuvintele. Asa ca am citit cartea de una singura, dintr-o suflare.
Mi-a placut de Ruxi ca e dezghetata tare. Isi pune niste probleme la care poate nici nu m-am gandit pana acum. Oarecum comparabil cu Tinkerbell in secretul aripilor. Doar ca gestul zanutei mi s-a parut cam riscant, iar Ruxi mi se pare cat se poate de prudenta.
Sper s-o gasesc si pe Sanziana :)
sâmbătă, 17 noiembrie 2012
Prinzatoarele de vise
Am participat la Swap-ul de Felicitari calatoare de pe Provocari Verzi - prima editie.
Am facut o felicitare trishutter.
Perechea mea a fost Rux (Copilarim).
Daca felicitarea nu era chiar o surpriza, pentru ca vazusem poza pe internet, plicul a fost un dulce. Nici n-am apucat sa-l vad prea bine pe toate partile, ca Roxi si l-a si burdusit cu tot felul de hartiute importante.
Concluzia: nu e cazul sa-mi arat entuziasmul de fata cu Roxi daca vreau ca un lucru sa ramana al meu.
Pentru a doua oara, Rux s-a transformat in zana buna pentru Roxi si ne-a mai facut o bucurie. Ne-a trimis doua prinzatoare de vise, gingase si diafane.
Roxana a fost super-incantata de ele. Si l-a adjudecat pe cel mare, iar pe cel mic la agatat de carusel, deasupra patutului lu' bebe.
Mi-a dat sarcina de lucru sa-i fac si eu multe, multe prinzatoare sa le puna la toate animalutele ei de plus.
Am avut emotii, mi-era frica de partea cu croseta, dar am gasit tutoriale si fara croseta. Am folosit un cerc de la acadelele in forma de suzeta.
Am fost asa de concentrata sa tes bine plasa, incat am uitat sa pun margica :(.
Am facut o felicitare trishutter.
Perechea mea a fost Rux (Copilarim).
Daca felicitarea nu era chiar o surpriza, pentru ca vazusem poza pe internet, plicul a fost un dulce. Nici n-am apucat sa-l vad prea bine pe toate partile, ca Roxi si l-a si burdusit cu tot felul de hartiute importante.
Concluzia: nu e cazul sa-mi arat entuziasmul de fata cu Roxi daca vreau ca un lucru sa ramana al meu.
Pentru a doua oara, Rux s-a transformat in zana buna pentru Roxi si ne-a mai facut o bucurie. Ne-a trimis doua prinzatoare de vise, gingase si diafane.
Roxana a fost super-incantata de ele. Si l-a adjudecat pe cel mare, iar pe cel mic la agatat de carusel, deasupra patutului lu' bebe.
Mi-a dat sarcina de lucru sa-i fac si eu multe, multe prinzatoare sa le puna la toate animalutele ei de plus.
Am avut emotii, mi-era frica de partea cu croseta, dar am gasit tutoriale si fara croseta. Am folosit un cerc de la acadelele in forma de suzeta.
luni, 12 noiembrie 2012
Concurs Felicitări Handmade de Crăciun
Mi-a fost tare greu când am început să fac felicitări quilling.
Nu aveam un instrument de quilling, nu reușeam să tai fâșiile drepte de la un cap la celalalt cu cutter-ul și nici măcar nu știam ce este craft glue. Am aflat după câteva luni bune că este aracet :)
Trimite felicitarea ta de Crăciun la Concursul de pe FelicitariHandmade.com până pe 10 decembrie și poți dărui cuiva drag pasionat de handmade unul din cele două seturi de quilling oferite ca premiu.
 |
| Set quilling |
miercuri, 7 noiembrie 2012
BlogAwards.ro ofera premii bloggerilor abonati la newsletter!
Ma astept ca la sfarsit de an sa ploua cu concursuri. Ei, n-ar fi rau sa pice ceva in sacul lu' mosu special pentru mine :D
In orice caz, pe netbook-ul de la concursul de pe blogawards n-ar apuca sa se puna praful.
In orice caz, pe netbook-ul de la concursul de pe blogawards n-ar apuca sa se puna praful.
vineri, 14 septembrie 2012
Guguta si prietenii sai - Spiridon Vangheli
Subscriu la afirmaţia unui micuţ cititor:
"Nene Vangheli, eu nu ţi-am scris până acum. N-am ştiut că mata eşti viu..."
Pe bune...chiar n-am mai auzit de Guguţă până acum.
De ce n-o fi trecut Guguţă peste Prut mai devreme? Pesemne satul Trei Iezi e mai aproape de Răut. Ei, aş! Citesc că faima lu' nenea Vangheli a trecut demult graniţele şi e tradus în multe ţări. Nu prea-mi închipui cum vine una ca asta, când o parte din farmec este dat de regionalisme. Or pricepe ei străinii ce-i aceea o cuşmă ori un scrânciob?!
Îl tot compar pe Guguţă cu Nică-al Smarandei, iar când face câte una nefăcută, un picuţ cu d-l Goe.
Scrisoarea pe care o scrie Guguţă în numele studintelui plecat la Chişinău, mamei sale, mi-a amintit de Sucă-al lui nea Mărin
Dragă mamă,
Află despre mine că sunt să-nă-toos, ceea ce-ţi doresc şi ţie...
.
.
.
iar cu Ciuboţel e altă poveste :)
N-am găsit cartea în librăriile online. Bănuiesc că şansa mea (de constănţeancă) de a citi această carte se datorează faptului că biblioteca judeţeană este înfrăţită cu cea din Chişinău.
Sursa foto
luni, 6 august 2012
Reciclarea hainelor
Tema de lucru de pe provocariVerzi: reciclarea hainutelor.
Desi aveam de gand sa incropesc o papusa in genul uneia mai vechi, Roxi a comandat o pisica. Cam greu pentru mine, asa ca trebuie sa se multumeasca cu iepurasi.
joi, 2 august 2012
Ne-am jucat cu scoici
Provocarea #28 de pe scrapper-in-romania ne-a dat o tema de joaca faina, scoicile.
De sezon, nu-i bai, doar ca recolta de scoici a fost foarte slaba. Asteptam o furtuna mare sa mai aduca la mal unele nesparte.
Din ce am pescuit, am mesterit un acvariu in cel mai frumos borcan de zacusca.
Pestii cam stateau cu burta in sus, noroc cu asta micu' de si-a prins coada in recif si l-am pozat.
Pentru lucrarea cealalta, care nu e cu scoici adevarate, am pus la bataie discul de aur de la tortul de botez al briliantului.
Asa ca ma mandresc cu o lucrare reciclata :D
Am folosit acelasi sablon ca la felicitare, doar ca listat cat de mare a incaput pe o coala A4.
Eu as fi folosit foarte bine discul pe post de evantai, dar mi-e ca dau fetei idei si poate incepe si ia sa vanture farfuriile prin casa.
Deci acesta nu e un evantai in forma de evantai, ci un evantai in forma de scoica!
Cum care e diferenta?
Pai evantaiul are toate paletele de aceeasi lungine, iar scoica are paletele din ce in ce mai mici catre margini.
Si ce daca nu se strange. Ca sa fie util trebuie sa fie desfacut.
Ne-am racorit, cat ne-am racorit, si apoi am atarnat evantaiul in cui.
Cu ce seamana? Ta-daam!
Semn de usa!
De cand isi dorea printesa sa aiba si ea asa ceva. Cred ca dintotdeauna.
Stiu ca i-au placut cele din filmele americane cu accesul interzis parintilor, dar asta ii place si mai tare.
Ca sa fie treaba si mai kitch-oasa, am poleit capodopera cu staniol.
De sezon, nu-i bai, doar ca recolta de scoici a fost foarte slaba. Asteptam o furtuna mare sa mai aduca la mal unele nesparte.
Din ce am pescuit, am mesterit un acvariu in cel mai frumos borcan de zacusca.
Pestii cam stateau cu burta in sus, noroc cu asta micu' de si-a prins coada in recif si l-am pozat.
Pentru lucrarea cealalta, care nu e cu scoici adevarate, am pus la bataie discul de aur de la tortul de botez al briliantului.
Asa ca ma mandresc cu o lucrare reciclata :D
Eu as fi folosit foarte bine discul pe post de evantai, dar mi-e ca dau fetei idei si poate incepe si ia sa vanture farfuriile prin casa.
Deci acesta nu e un evantai in forma de evantai, ci un evantai in forma de scoica!
Cum care e diferenta?
Pai evantaiul are toate paletele de aceeasi lungine, iar scoica are paletele din ce in ce mai mici catre margini.
Si ce daca nu se strange. Ca sa fie util trebuie sa fie desfacut.
Ne-am racorit, cat ne-am racorit, si apoi am atarnat evantaiul in cui.
Cu ce seamana? Ta-daam!
Semn de usa!
De cand isi dorea printesa sa aiba si ea asa ceva. Cred ca dintotdeauna.
Stiu ca i-au placut cele din filmele americane cu accesul interzis parintilor, dar asta ii place si mai tare.
Ca sa fie treaba si mai kitch-oasa, am poleit capodopera cu staniol.
marți, 12 iunie 2012
Jake cel pistruiat
-Roxi, tu desenezi, iar eu iti fac jucaria dupa modelul tau!
-Chiar?! Imi faci orice desenez eu?
-Bineinteles!
Inceputul este greu. Dar poate caricatura hidoasa de azi e un pas spre alte schite care se vor transforma in ceva palpabil - cladiri, gradini, rochii, feluri de mancare, orice...
Multumim Elenei pentru impuls!
vineri, 8 iunie 2012
Casuta lui Mos Craciun
sau demonstratia proverbului Sa-ti faci vara sanie...
continuarea moderna e: si s-o pui iarna pe foc.
Este proiectul (craft) cel mai lung la care am lucrat impreuna cu Roxi. Ne-am apucat inainte de Craciun, si l-am terminat inainte de 1 iunie. E un timp bun, nu? Chiar mai putin de juma' de an...
Dar nu e vorba strict de Casuta lui Mos Craciun. Daca asta pica in extrasezon, putem sa zicem ca am mesterit o cabana la munte, si atunci zicem ca e un proiect pentru vacanta de vara.
Ce mi-a placut este ideea de chit de lucru manual.
Este una dintre marile mele nostalgii ale copilariei. Pe vremuri, din cand in cand mai treceam pe la ghiseul postal din sat si imi mai cumparam ba un set de goblen sau de cusut, mai un almanah, mai un plic cu timbre...si costau cat un suc sau o inghetata, nu trebuia sa fac vreo cheta speciala pentru o astfel de achizitie.
Mi-ar fi placut sa am de unde sa cumpar si pentru Roxi acele chituri Ce pot face doua maini dibace. Dar in loc de marfa autohtona de odinioara, nu gasesc decat niste importaciuni scumpe foc cu ambalaje lucioase si continut bun de aruncat la gunoi.
La casuta am mesterit in mai multe sedinte, mult mai multe decat as fi crezut c-o sa ma/ne tina nervii. N-a fost gata de Craciun, am sperat sa fie gata pana la Revelion...lasa ca sarbatorile tin pana la Boboteaza...daca tot am intrat in an nou, l-om termina inainte de Paste. Abia dupa Paste am inceput sa montam primele elemente si incepeam sa avem o motivatie, deci din momentul asta chiar nu mai aveam cum sa renuntam la atata munca.
Coperta anunta ca timp de lucru 4-6 ore, dar in ziua in care am cumparat-o cred ca am stat amandoua la masa 8 ore. Mi se pare un proiect la care ar putea sa lucreze foarte frumos un grup de 4-6 copii de 6-10 ani.
Suprafetele sunt destul de mari asa ca e multa munca sa colorezi, decupezi si lipesti totul.
Roxi a inceput cu bradul. Destul de buna alegere, doar ca in plan, bucatile nu semanau a brad. Sunt destule detalii care trebuia colorate diferit (globulete, stelute) si astea luau si ele timp. Asa ca pana si bradutul, care parea atat de simplu a fost gata abia dupa mai multe zile de bibilit la el.
Am colorat cu creioane colorate si nu arata grozav, dar de carioci nu se punea problema, cred ca am fi consumat seturi intregi, iar cu acuarele n-am vrut sa o las, mi-a fost frica sa nu manjeasca vila.
Chiar daca e un proiect care mi-a consumat mult timp si nervi, imi doresc sa mai gasesc asftel de seturi.
Le doresc mult spor celor doi arhitecti care au lucrat la aceste casute si mi-as dori sa gasesc pe jucarii din hartie tot felul de alte proiecte, poate un castel pentru Alba-ca-Zapada sau un Palat regal pentru poneii lu Roxi. De ce nu, ceva similar Canon?
Au fost si momente cand faceam comparatia cu puzzle-urile (de proasta calitate) 3D, dar avem satisfactia ca am muncit mai mult (le-am dat o culoare: stearsa; le-am dat o forma: neregulata, deci e un proiect unic!), nu doar am asamblat piesele.
continuarea moderna e: si s-o pui iarna pe foc.
Este proiectul (craft) cel mai lung la care am lucrat impreuna cu Roxi. Ne-am apucat inainte de Craciun, si l-am terminat inainte de 1 iunie. E un timp bun, nu? Chiar mai putin de juma' de an...
Dar nu e vorba strict de Casuta lui Mos Craciun. Daca asta pica in extrasezon, putem sa zicem ca am mesterit o cabana la munte, si atunci zicem ca e un proiect pentru vacanta de vara.
Ce mi-a placut este ideea de chit de lucru manual.
Este una dintre marile mele nostalgii ale copilariei. Pe vremuri, din cand in cand mai treceam pe la ghiseul postal din sat si imi mai cumparam ba un set de goblen sau de cusut, mai un almanah, mai un plic cu timbre...si costau cat un suc sau o inghetata, nu trebuia sa fac vreo cheta speciala pentru o astfel de achizitie.
Mi-ar fi placut sa am de unde sa cumpar si pentru Roxi acele chituri Ce pot face doua maini dibace. Dar in loc de marfa autohtona de odinioara, nu gasesc decat niste importaciuni scumpe foc cu ambalaje lucioase si continut bun de aruncat la gunoi.
La casuta am mesterit in mai multe sedinte, mult mai multe decat as fi crezut c-o sa ma/ne tina nervii. N-a fost gata de Craciun, am sperat sa fie gata pana la Revelion...lasa ca sarbatorile tin pana la Boboteaza...daca tot am intrat in an nou, l-om termina inainte de Paste. Abia dupa Paste am inceput sa montam primele elemente si incepeam sa avem o motivatie, deci din momentul asta chiar nu mai aveam cum sa renuntam la atata munca.
Coperta anunta ca timp de lucru 4-6 ore, dar in ziua in care am cumparat-o cred ca am stat amandoua la masa 8 ore. Mi se pare un proiect la care ar putea sa lucreze foarte frumos un grup de 4-6 copii de 6-10 ani.
Suprafetele sunt destul de mari asa ca e multa munca sa colorezi, decupezi si lipesti totul.
Roxi a inceput cu bradul. Destul de buna alegere, doar ca in plan, bucatile nu semanau a brad. Sunt destule detalii care trebuia colorate diferit (globulete, stelute) si astea luau si ele timp. Asa ca pana si bradutul, care parea atat de simplu a fost gata abia dupa mai multe zile de bibilit la el.
Am colorat cu creioane colorate si nu arata grozav, dar de carioci nu se punea problema, cred ca am fi consumat seturi intregi, iar cu acuarele n-am vrut sa o las, mi-a fost frica sa nu manjeasca vila.
Chiar daca e un proiect care mi-a consumat mult timp si nervi, imi doresc sa mai gasesc asftel de seturi.
Le doresc mult spor celor doi arhitecti care au lucrat la aceste casute si mi-as dori sa gasesc pe jucarii din hartie tot felul de alte proiecte, poate un castel pentru Alba-ca-Zapada sau un Palat regal pentru poneii lu Roxi. De ce nu, ceva similar Canon?
Au fost si momente cand faceam comparatia cu puzzle-urile (de proasta calitate) 3D, dar avem satisfactia ca am muncit mai mult (le-am dat o culoare: stearsa; le-am dat o forma: neregulata, deci e un proiect unic!), nu doar am asamblat piesele.
vineri, 1 iunie 2012
luni, 28 mai 2012
Flexiball origami
M-am bucurat mai tare ca un copil când am văzut tema provocării de luna aceasta de pe scrapper-in-romania, Caleidoscop.
Dacă e vară, să fie soare și nebunie de aranjamente, forme și culori în caleidoscop.
Mi-am propus să fac o jucarie nouă din hârtie și am ales modelul de flexiball. Promitea să-și schimbe forma și m-am emoționat tare la final când am văzut că într-adevar se turtește.
De câte ori funcționează transformarea minge-cilindru? Bănuiesc că există un număr garantat(limitat) de metamorfozări, după care îl cam lasă mușchii, adică nu prea mai poate să stea rotund.
Modelul mi se pare ingenios tare, curată inginerie, nu înțeleg de ce nu există (sau poate n-am văzut eu...) și varianta din plastic.
Dar...la comparația cu altă jucărie din hârtie, cu Revealed Flower, dau votul pentru meritul artistic grădinii cu flori. Și câștigă și la capitolul durabilitate.
La partea tehnică a lui flexiball, aranjamentele cu 5 brațe mi-au amintit de Stellaria, iar tijele în unghi de 5 triunghiuri intersectate.
Pentru ca tema este caleidoscop, a fost un bun impuls să mai fac o dată caleidoscopul din carton. Încă trebuie să-i amintesc Roxanei la fiecare rotație că trebuie să strânga paletele în trei părți, dar oricum e mult mai bine decât data trecută.
Tot cu aceasta ocazie mi-am promis să mai fac un foc de artificii, eventual în alte culori, și pe care neapărat să-l lipesc.
Dacă e vară, să fie soare și nebunie de aranjamente, forme și culori în caleidoscop.
Mi-am propus să fac o jucarie nouă din hârtie și am ales modelul de flexiball. Promitea să-și schimbe forma și m-am emoționat tare la final când am văzut că într-adevar se turtește.
De câte ori funcționează transformarea minge-cilindru? Bănuiesc că există un număr garantat(limitat) de metamorfozări, după care îl cam lasă mușchii, adică nu prea mai poate să stea rotund.
Modelul mi se pare ingenios tare, curată inginerie, nu înțeleg de ce nu există (sau poate n-am văzut eu...) și varianta din plastic.
Dar...la comparația cu altă jucărie din hârtie, cu Revealed Flower, dau votul pentru meritul artistic grădinii cu flori. Și câștigă și la capitolul durabilitate.
La partea tehnică a lui flexiball, aranjamentele cu 5 brațe mi-au amintit de Stellaria, iar tijele în unghi de 5 triunghiuri intersectate.
Pentru ca tema este caleidoscop, a fost un bun impuls să mai fac o dată caleidoscopul din carton. Încă trebuie să-i amintesc Roxanei la fiecare rotație că trebuie să strânga paletele în trei părți, dar oricum e mult mai bine decât data trecută.
Tot cu aceasta ocazie mi-am promis să mai fac un foc de artificii, eventual în alte culori, și pe care neapărat să-l lipesc.
miercuri, 23 mai 2012
Concurs Shabby chic prin ochii tai!
miercuri, 4 aprilie 2012
Puisor Mihaela
La Elena este Marea Adunare a Puişorilor, şi era cât pe ce s-o ratăm.
În imaginaţia mea, toţi puişorii sunt galbeni-galbeni, oricât de negri le-ar fi dat să ajungă la maturitate, iar materialul meu numai galben nu e. Vrăjile a la Sabrina sau Bibi Blocksberg n-au avut nici un efect, aşa că în ultimul moment am dat contur unui puişor cenuşiu :(.
"Şablonul" a fost improvizaţie pe moment. Un cerc, un moţ în vârful capului, iar pe post de aripioare, alte moaţe. Şi a ieşit ceva care seamănă cu Mihaela...acea Mihaela de la "Noapte bună, copii!"
Am cusut un cioculeţ şi am ataşat ochişori.
Seamănă puţin cu Guru din Ice Age.
Picioarele le-am modelat dintr-un fir chenille.
Am cusut cele doua părţi şi le-am umplut cu lână.
Îi multumesc Elenei pentru impuls. Ouă, iepuraşi, coşuleţe aveam destule, dar ne lipsea un puişor.
În imaginaţia mea, toţi puişorii sunt galbeni-galbeni, oricât de negri le-ar fi dat să ajungă la maturitate, iar materialul meu numai galben nu e. Vrăjile a la Sabrina sau Bibi Blocksberg n-au avut nici un efect, aşa că în ultimul moment am dat contur unui puişor cenuşiu :(.
"Şablonul" a fost improvizaţie pe moment. Un cerc, un moţ în vârful capului, iar pe post de aripioare, alte moaţe. Şi a ieşit ceva care seamănă cu Mihaela...acea Mihaela de la "Noapte bună, copii!"
Am cusut un cioculeţ şi am ataşat ochişori.
Seamănă puţin cu Guru din Ice Age.
Picioarele le-am modelat dintr-un fir chenille.
Am cusut cele doua părţi şi le-am umplut cu lână.
Îi multumesc Elenei pentru impuls. Ouă, iepuraşi, coşuleţe aveam destule, dar ne lipsea un puişor.
luni, 2 aprilie 2012
Gaseste ouale
Am văzut la Profi un joculeț "Găsește ouăle!". Era ambalat în țiplă și avea mărimea și grosimea unui caiețel. Nu știu dacă ouăle erau 3D sau erau doar cartonașe.
Instrucțiuniule erau: se montează săgețile, se ascund ouăle prin casă/grădină în direcția arătată de săgeți, și apoi se caută și se reconstituie coșulețul cu ouă de Paște.
Faină idee! De când n-am mai avut și noi o activitate prin casă la care să nu fie musai să stăm la masă. Parcă baba-oarba și șotron pe puzzle-uri din spumă s-au cam învechit.
Și în plus, e de sezon :).
Oricum, ideea se poate adapta la orice eveniment sau ocazie (de exemplu, de Crăciun sau zi de naștere se pot ascunde mici cadouașe).
Să vină recuzita!!!
- Draga mea, ăsta e coșul cu ouă de Paște!
- Păi, mamă, ce astea-s ouă de Paști?
- Nu-s???? Da' ce-au?!
- Dar nu-s vopsite!
Aaa, asta era. Și eu care credeam că nu-s tocmai ouă. Cu culoarea se rezolvă.
Am îmbrăcat nucile în hârtie creponată și le-am legat cu elastice de bani. În acest timp, Roxi avea și alte socoteli, le punea pe culori, le făcea perechi, dar nu reușeam să țin pasul cu ea, eu eram nerăbdătoare să văd dacă funcționează "vânătoarea".
Indicatoarele le-am făcut din țepușe de frigărui pe care am prins cu cleme de birou/clame de păr săgeți din hârtie colorată.
Le-am pus în piese mari de lego.
Am cerut copilului un moment de răgaz, de intimitate, în care să pregătesc decorul. Am întins prin sufragerie un sul de hârtie igienică. Așa-mi imaginam că e mai pitoresc, să pășească pe potecă. Pe marginea drumului am pus indicatoarele și am plasat "ouăle" în apropierea lor.
De cum am poftit-o a apărut cu un zâmbet mare pe față, pregătită pentru distracție. Zburda ca o căpriță de la un indicator la altul.
După primul traseu, primea un bonus cine reușea să nu se-mpiedice în amestecul de hârtie igienică și piese de lego.
Până la urmă mi s-a părut inutil traseul din hârtie igienică, pentru că oricum indicatoarele erau puse la vedere, deci nu erau greu de urmărit. Ca decor, era drăguț, dar practic se crea teren accidentat la locul de joacă.
Am făcut cu rîndul cine ascunde-cine caută.
Și-a strâns cu grijă indicatoarele pentru dățile viitoare :).
Instrucțiuniule erau: se montează săgețile, se ascund ouăle prin casă/grădină în direcția arătată de săgeți, și apoi se caută și se reconstituie coșulețul cu ouă de Paște.
Faină idee! De când n-am mai avut și noi o activitate prin casă la care să nu fie musai să stăm la masă. Parcă baba-oarba și șotron pe puzzle-uri din spumă s-au cam învechit.
Și în plus, e de sezon :).
Oricum, ideea se poate adapta la orice eveniment sau ocazie (de exemplu, de Crăciun sau zi de naștere se pot ascunde mici cadouașe).
Să vină recuzita!!!
- Draga mea, ăsta e coșul cu ouă de Paște!
- Păi, mamă, ce astea-s ouă de Paști?
- Nu-s???? Da' ce-au?!
- Dar nu-s vopsite!
Aaa, asta era. Și eu care credeam că nu-s tocmai ouă. Cu culoarea se rezolvă.
Am îmbrăcat nucile în hârtie creponată și le-am legat cu elastice de bani. În acest timp, Roxi avea și alte socoteli, le punea pe culori, le făcea perechi, dar nu reușeam să țin pasul cu ea, eu eram nerăbdătoare să văd dacă funcționează "vânătoarea".
Indicatoarele le-am făcut din țepușe de frigărui pe care am prins cu cleme de birou/clame de păr săgeți din hârtie colorată.
Le-am pus în piese mari de lego.
Am cerut copilului un moment de răgaz, de intimitate, în care să pregătesc decorul. Am întins prin sufragerie un sul de hârtie igienică. Așa-mi imaginam că e mai pitoresc, să pășească pe potecă. Pe marginea drumului am pus indicatoarele și am plasat "ouăle" în apropierea lor.
De cum am poftit-o a apărut cu un zâmbet mare pe față, pregătită pentru distracție. Zburda ca o căpriță de la un indicator la altul.
După primul traseu, primea un bonus cine reușea să nu se-mpiedice în amestecul de hârtie igienică și piese de lego.
Până la urmă mi s-a părut inutil traseul din hârtie igienică, pentru că oricum indicatoarele erau puse la vedere, deci nu erau greu de urmărit. Ca decor, era drăguț, dar practic se crea teren accidentat la locul de joacă.
Am făcut cu rîndul cine ascunde-cine caută.
Și-a strâns cu grijă indicatoarele pentru dățile viitoare :).
miercuri, 28 martie 2012
Poveste cu rime si omonime de Petcu Abdulea
sau
Ce m-a binedispus pe ziua de azi
Una dintre cărțile pe care le-am împrumutat azi de la bibliotecă are o dedicație.
Cine este generosul sponsor? Încerc să deslușesc semnatura...oau, este chiar autorul, Petcu Abdulea.
M-am emoționat tare, chiar nu am mai ținut până acum în mână o carte cu dedicație din partea autorului.
Încep să citesc:
"Ia zi
Cine, zi de zi,
Ne va spune nouă
O poveste nouă?..."
După prima pagină, mă bufnise râsul. A fost un efort să termin cartea ținându-mi burtoiul de la atâta râs. Aproape mi-au dat și lacrimile.
După ce am închis cartea, mi-am zis că ar fi un cadou minunat pentru niște prieteni de-ai mei, iubitori de poezie și umor.
Sunt inedite rimele cu omonime, dar de un haz nebun sunt și subiectele de inspirație moderne.
Am citit cartea dintr-o răsuflare, Roxi se uita la mine cu niște ochi mari, probabil comportamnetul meu i se părea cel puțin ciudat.
La unele situații am mai făcut o mică pauză să-i explic, adică cum vine vorba, dar peste majoritatea am trecut în goană, le-am ținut doar pentru sufletul meu.
Nu știu cât și ce a înțeles ea la prima lectură. În mod evident, cel care citește(vede negru pe alb) este ajutat de omonimele boldate, dar ea, care doar auzea, nu știu dacă își dădea seama că a mai auzit același cuvânt și cu un vers mai înainte.
Chiar dacă ne întâlnim inevitabil cu omonimele, cred că este destul de derutată de ele.
Ieri, de exemplu, mă întreba de ce am zis ca roata aia are pană, doar pescarușul are pană.
Cum adică broasca de la ușă, a venit să-mi arate broasca ei de jucărie.
Pe o librarie online am vazut o recomandare pentru copii între 7 și 15 ani. Chiar mă gândeam de la ce vârstă i-ar putea prinde tot tâlcul.
Nu știu care mai e programa actuală, dar cred că eu am auzit prima oară de termenul de omonim în clasa a cincea, alături de memorabilul titlu: diftongi, triftongi și hiat.
Și nu stiu dacă la vârsta asta, spre adolescență, copii mai citesc cărti cu poze...
Nu cred că se puteau crea ilustrații mai potrivite. Haioase... pe măsura textului.
Chiar dacă e o carte pentru copii, o s-o recomandat tuturor adulților, indiferent dacă au sau nu copii.
Ce m-a binedispus pe ziua de azi
Una dintre cărțile pe care le-am împrumutat azi de la bibliotecă are o dedicație.
Cine este generosul sponsor? Încerc să deslușesc semnatura...oau, este chiar autorul, Petcu Abdulea.
M-am emoționat tare, chiar nu am mai ținut până acum în mână o carte cu dedicație din partea autorului.
Încep să citesc:
"Ia zi
Cine, zi de zi,
Ne va spune nouă
O poveste nouă?..."
După prima pagină, mă bufnise râsul. A fost un efort să termin cartea ținându-mi burtoiul de la atâta râs. Aproape mi-au dat și lacrimile.
După ce am închis cartea, mi-am zis că ar fi un cadou minunat pentru niște prieteni de-ai mei, iubitori de poezie și umor.
Sunt inedite rimele cu omonime, dar de un haz nebun sunt și subiectele de inspirație moderne.
Am citit cartea dintr-o răsuflare, Roxi se uita la mine cu niște ochi mari, probabil comportamnetul meu i se părea cel puțin ciudat.
La unele situații am mai făcut o mică pauză să-i explic, adică cum vine vorba, dar peste majoritatea am trecut în goană, le-am ținut doar pentru sufletul meu.
Nu știu cât și ce a înțeles ea la prima lectură. În mod evident, cel care citește(vede negru pe alb) este ajutat de omonimele boldate, dar ea, care doar auzea, nu știu dacă își dădea seama că a mai auzit același cuvânt și cu un vers mai înainte.
Chiar dacă ne întâlnim inevitabil cu omonimele, cred că este destul de derutată de ele.
Ieri, de exemplu, mă întreba de ce am zis ca roata aia are pană, doar pescarușul are pană.
Cum adică broasca de la ușă, a venit să-mi arate broasca ei de jucărie.
Pe o librarie online am vazut o recomandare pentru copii între 7 și 15 ani. Chiar mă gândeam de la ce vârstă i-ar putea prinde tot tâlcul.
Nu știu care mai e programa actuală, dar cred că eu am auzit prima oară de termenul de omonim în clasa a cincea, alături de memorabilul titlu: diftongi, triftongi și hiat.
Și nu stiu dacă la vârsta asta, spre adolescență, copii mai citesc cărti cu poze...
Nu cred că se puteau crea ilustrații mai potrivite. Haioase... pe măsura textului.
Chiar dacă e o carte pentru copii, o s-o recomandat tuturor adulților, indiferent dacă au sau nu copii.
joi, 8 martie 2012
Cartea retetelor pentru bebelusi si copii
Cartea Retetelor pentru bebelusi si copii de Bridget Wardley si Judy More
365 de rețete sănătoase, rapid și ușor de preparat
Mai multe despre autor aici.
Am doborât un record personal de rețete încercate dintr-o carte. Și cartea asta are toate șansele să bată același record pentru oricine, indiferent dacă este părinte sau nu.
Prima impresie, când deschizi cartea, este cuceritoare, comparabilă cu cea când deschizi un album foto de lux. Primele rețete încercate, au fost, la ordinele copilului, cele cu poze, dar și cele pe care le-am ales eu ulterior, au fost tot cele cu poze. Hmmm, mă așteptam să am și alte criterii...
Fiecare cu gusturile lui, iar gustul meu preferat și al Roxanei este duuulce, așa că de când avem cartea ne-am cam îndulcit :D, spre disperarea lui tati care tot aștepta mâncarea...
Care va sa zica...365 de rețete sănătoase. Nu e foarte sănătos că am abuzat de atâta zahar și făină, dar nu e nimeni vinovat pentru alegerile noastre.
Categoric mult mai sănătos să facem budinca în casă, decât să amestecăm cu puțin lapte praful de la Dr. Oetker.
Ghici de ce costă mai mult ingredintele decât pliculețul pentru aceeași cantitate de produs finit?
Cartea este frumos structurată, de la Noțiunile de bază (care sunt de lipit pe pereți), la Înțărcatul și primele alimente, Perioada cuprinsă între 1-2 ani, Perioada cuprinsă între 3-6 ani.
Un bebeluș nu poate să mănânce altceva decât supițe și pireuri, dar un adult poate să mănânce tot ce este în carte, deci avantaj adult!
Îmi place tare capitolul "Elaborarea meniurilor" pe câte o săptămână. De mult căutam așa ceva.
Capitolul "Cum să facem față problemelor de alimentație", mi-a picat la fix. Se pare că nu neapărat de rețete aveam nevoie în momentul ăla, ci de niște sfaturi de managementul stresului.
"Din când în când, mulți copii pot trece prin faze de inapetență."
Exact. După o frumusețe de gastroenterită, vreo două săptămâani, masa nu prea se mai chema masa, ci război cu nervii.
Cum se definește la noi un copil mofturos
Îmi fac un plan delicios de weekend cu mămăliga și pește cu mujdei. Copilul se trezește setat pe contra, mă gândesc că e mai sigur să schimb meniul. Aloc alt buget, în loc de păstrăv cumpărăm somon. Renunțăm la mujdei, punem lămâie.
- Mama, ăsta e pește roz?
- Da, comoara mea :D!
- Dar eu nu vreau pește roz, vreau pește albastru.
În momentul ăla, nu mi s-a părut deloc amuzant. Nu știu ce joc de-a alba-neagra era, sau poate revăzuse de curând scena din frumoasa adormită cu ursitoarele care aveau preferințe diferite în ceea ce privește rochia Aurorei, cert e că m-a convins că nu există un meniu/o rețetă cu succes garantat.
Iar pentru astfel de situații, cartea are un sfat bun: răbdare, răbdare...
Ce mi-a plăcut cel mai tare? Distracția!
Treaba asta cu "să mai facem ceva din carte" e prilej de amuzament și tăifăsuit.
Editarea grafică excelentă, pe de o parte, o fac atractivă pentru Roxi, iar rețelete scurte, din aproximativ 5 ingredintele, modul de lucru expus scurt, clar și concis în 2-3 propoziții precum și timpul de preparare de 5-15 minute, o fac irezistibilă și pentru mine.
Teoretic. În practică, o rețetă care presupunea 250 g faină, ajunge să ne jumulească de vreun kilogram. Doar trebuie pictată și fața, hainele și toată bucătăria, nu?
Și ce dacă în carte scrie 10 minute, nouă bis-urile ne iau vreo oră.
Deci sunt multumită. Preparatul e în cuptor în câteva minute, și cât se coace (în loc să fac ordine) stau și dau apă la moară artistei.
365
Nu înțeleg impactul psihologic pe care ar trebui să-l creeze 365. Același lucru, oricare ar fi el, îl urmărea probabil și 52 de povesti. Mai degrabă mi-ar fi atras atenția o cifră rotundă, 100, 300, 1000 de rețete.
E o carte valabilă doar un an? Și am voie să fac doar o rețetă pe zi?
Tenta americănească
Am zis fie, dacă e sănătos, rapid și ușor, să n-am prea multe prejudecați, dar tot mă cuprinde o oarecare nostalgie.
Totuși, capra cu trei iezi, pregătea pentru cel praznic niște sarmale și poale în brâu, dar mai nou o învăț pe fiică-mea să facă meniurile pentru party cu cookies, pizza și cocktailuri.
La primele învelești și învârți juma' de zi, le mai ții și la foc câteva ore, iar în varianta vestică-modernă, e totul gata în câteva minute.
Formele sunt de gingerbread și stelute, s-au dus fundițele și minciunelele lu' mamaia...
Am crescut cu bulion, acum se cheamă ketchup.
Nota exotică
Sunt destule rețete în carte pe care inițial am ezitat să le încerc pe motiv că nu știu cum sunt la mama lor (Kedgeree, Gnocchi, Frittata=omleta, crema guacamole). Pentru majoritatea dintre ele chiar se găsesc și la noi toate ingredintele, așa că sunt niște experimente interesante.
Chiar n-a fost rea deloc salata din varză cu ananas.
Mi-am mai îmbogățit vocabularul cu termeni pe care nu-i mai auzisem (monkfish, nuci pecan).
Cartea e un imbold să încerc și alte alimente pe care le aveam în plan de ceva vreme (mei, soia).
Prețul??
Când am primit cartea pentru review, costa în jur de 30 de lei, așa cred, dar azi, am văzut că e 60 de lei.
E o mică-mare diferență.
Pentru mine, 30 de lei ar fi fost un preț la care musai să o am, dar la 60...parcă sunt și alte priorități.
Chiar fără a cunoaște cuprinsul, aspectul cărții te convinge de costul mare am materialelor. Conținutul este unul care rămâne de referință, cu toate astea... prețul e un procent cu 2 cifre din salariu mediu.
Articolul face parte din campania vALLuntar inițiată de Grupul Editorial ALL.
365 de rețete sănătoase, rapid și ușor de preparat
Mai multe despre autor aici.
Am doborât un record personal de rețete încercate dintr-o carte. Și cartea asta are toate șansele să bată același record pentru oricine, indiferent dacă este părinte sau nu.
Prima impresie, când deschizi cartea, este cuceritoare, comparabilă cu cea când deschizi un album foto de lux. Primele rețete încercate, au fost, la ordinele copilului, cele cu poze, dar și cele pe care le-am ales eu ulterior, au fost tot cele cu poze. Hmmm, mă așteptam să am și alte criterii...
Fiecare cu gusturile lui, iar gustul meu preferat și al Roxanei este duuulce, așa că de când avem cartea ne-am cam îndulcit :D, spre disperarea lui tati care tot aștepta mâncarea...
Care va sa zica...365 de rețete sănătoase. Nu e foarte sănătos că am abuzat de atâta zahar și făină, dar nu e nimeni vinovat pentru alegerile noastre.
Categoric mult mai sănătos să facem budinca în casă, decât să amestecăm cu puțin lapte praful de la Dr. Oetker.
Ghici de ce costă mai mult ingredintele decât pliculețul pentru aceeași cantitate de produs finit?
Cartea este frumos structurată, de la Noțiunile de bază (care sunt de lipit pe pereți), la Înțărcatul și primele alimente, Perioada cuprinsă între 1-2 ani, Perioada cuprinsă între 3-6 ani.
Un bebeluș nu poate să mănânce altceva decât supițe și pireuri, dar un adult poate să mănânce tot ce este în carte, deci avantaj adult!
Îmi place tare capitolul "Elaborarea meniurilor" pe câte o săptămână. De mult căutam așa ceva.
Capitolul "Cum să facem față problemelor de alimentație", mi-a picat la fix. Se pare că nu neapărat de rețete aveam nevoie în momentul ăla, ci de niște sfaturi de managementul stresului.
"Din când în când, mulți copii pot trece prin faze de inapetență."
Exact. După o frumusețe de gastroenterită, vreo două săptămâani, masa nu prea se mai chema masa, ci război cu nervii.
Cum se definește la noi un copil mofturos
Îmi fac un plan delicios de weekend cu mămăliga și pește cu mujdei. Copilul se trezește setat pe contra, mă gândesc că e mai sigur să schimb meniul. Aloc alt buget, în loc de păstrăv cumpărăm somon. Renunțăm la mujdei, punem lămâie.
- Mama, ăsta e pește roz?
- Da, comoara mea :D!
- Dar eu nu vreau pește roz, vreau pește albastru.
În momentul ăla, nu mi s-a părut deloc amuzant. Nu știu ce joc de-a alba-neagra era, sau poate revăzuse de curând scena din frumoasa adormită cu ursitoarele care aveau preferințe diferite în ceea ce privește rochia Aurorei, cert e că m-a convins că nu există un meniu/o rețetă cu succes garantat.
Iar pentru astfel de situații, cartea are un sfat bun: răbdare, răbdare...
Ce mi-a plăcut cel mai tare? Distracția!
Treaba asta cu "să mai facem ceva din carte" e prilej de amuzament și tăifăsuit.
Editarea grafică excelentă, pe de o parte, o fac atractivă pentru Roxi, iar rețelete scurte, din aproximativ 5 ingredintele, modul de lucru expus scurt, clar și concis în 2-3 propoziții precum și timpul de preparare de 5-15 minute, o fac irezistibilă și pentru mine.
Teoretic. În practică, o rețetă care presupunea 250 g faină, ajunge să ne jumulească de vreun kilogram. Doar trebuie pictată și fața, hainele și toată bucătăria, nu?
Și ce dacă în carte scrie 10 minute, nouă bis-urile ne iau vreo oră.
Deci sunt multumită. Preparatul e în cuptor în câteva minute, și cât se coace (în loc să fac ordine) stau și dau apă la moară artistei.
365
Nu înțeleg impactul psihologic pe care ar trebui să-l creeze 365. Același lucru, oricare ar fi el, îl urmărea probabil și 52 de povesti. Mai degrabă mi-ar fi atras atenția o cifră rotundă, 100, 300, 1000 de rețete.
E o carte valabilă doar un an? Și am voie să fac doar o rețetă pe zi?
Tenta americănească
Am zis fie, dacă e sănătos, rapid și ușor, să n-am prea multe prejudecați, dar tot mă cuprinde o oarecare nostalgie.
Totuși, capra cu trei iezi, pregătea pentru cel praznic niște sarmale și poale în brâu, dar mai nou o învăț pe fiică-mea să facă meniurile pentru party cu cookies, pizza și cocktailuri.
La primele învelești și învârți juma' de zi, le mai ții și la foc câteva ore, iar în varianta vestică-modernă, e totul gata în câteva minute.
Formele sunt de gingerbread și stelute, s-au dus fundițele și minciunelele lu' mamaia...
Am crescut cu bulion, acum se cheamă ketchup.
Nota exotică
Sunt destule rețete în carte pe care inițial am ezitat să le încerc pe motiv că nu știu cum sunt la mama lor (Kedgeree, Gnocchi, Frittata=omleta, crema guacamole). Pentru majoritatea dintre ele chiar se găsesc și la noi toate ingredintele, așa că sunt niște experimente interesante.
Chiar n-a fost rea deloc salata din varză cu ananas.
Mi-am mai îmbogățit vocabularul cu termeni pe care nu-i mai auzisem (monkfish, nuci pecan).
Cartea e un imbold să încerc și alte alimente pe care le aveam în plan de ceva vreme (mei, soia).
Prețul??
Când am primit cartea pentru review, costa în jur de 30 de lei, așa cred, dar azi, am văzut că e 60 de lei.
E o mică-mare diferență.
Pentru mine, 30 de lei ar fi fost un preț la care musai să o am, dar la 60...parcă sunt și alte priorități.
Chiar fără a cunoaște cuprinsul, aspectul cărții te convinge de costul mare am materialelor. Conținutul este unul care rămâne de referință, cu toate astea... prețul e un procent cu 2 cifre din salariu mediu.
Articolul face parte din campania vALLuntar inițiată de Grupul Editorial ALL.
vineri, 17 februarie 2012
Premiu - leapsa
Elena m-a onorat cu un premiu, așa că sunt bucuroasă să mi-l insușesc :D.
Trebuie să răspund la câteva întrebări. Oau, ce nostalgie după oracolele din gimnaziu:
1. Produsul de machiaj favorit :
Fară machiaj! În tinerețe, când îmi puneam pe față vreun lotion-potion, recomandat și răsrecomandat de prietene, a doua zi eram plină de coșuri și alte minunății.
Deci: argilă+iaurt+miere. Vara, dacă mi se îngrașă tenul mai tare, și-o picătură de lămâie.
2. Trendul favorit 2011:
Ta-daam... chiar nu știu ce să răspund, dar oricum, 2011 fuse, fuse și se duse...
3. Desertul favorit:
Dacă e dulce, orice :D
4. Culoare favorită:
Roșu
5. Prenumele meu:
Paula
6. Ultima melodie ascultată:
Gusttavo Lima - Balada Boa
7. Pisici sau câini?
Da :), teoretic sunt de acord, și cu una și cu alta, dar nu în apartament.
Și cum nu stăm la casă, rămâne cum am stabilit. Îmi pare rău pentru mândra care mă tot terorizează că mătușă-sa de ce are voie...
8. Spune ceva despre tine care nu ai mai spus nimănui pe blog:
Am terminat volumul 1 din Frații Karamazov.
Pasez premiu către:
bloguri de la malul mării
MihaelaB -handmadebymihaelab.blogspot.com
Cristina - inlumeabaietilozaurilor.blogspot.com
Aurelia - cutiacuminuni.blogspot.com
si ușor-ușor spre vest,
Beatrice coltpestritkabea.blogspot.com
blog de la munte handmadeincovasna.blogspot.com
Meda handmadebymeda.blogspot.com
O zi bună!
Trebuie să răspund la câteva întrebări. Oau, ce nostalgie după oracolele din gimnaziu:1. Produsul de machiaj favorit :
Fară machiaj! În tinerețe, când îmi puneam pe față vreun lotion-potion, recomandat și răsrecomandat de prietene, a doua zi eram plină de coșuri și alte minunății.
Deci: argilă+iaurt+miere. Vara, dacă mi se îngrașă tenul mai tare, și-o picătură de lămâie.
2. Trendul favorit 2011:
Ta-daam... chiar nu știu ce să răspund, dar oricum, 2011 fuse, fuse și se duse...
3. Desertul favorit:
Dacă e dulce, orice :D
4. Culoare favorită:
Roșu
5. Prenumele meu:
Paula
6. Ultima melodie ascultată:
Gusttavo Lima - Balada Boa
7. Pisici sau câini?
Da :), teoretic sunt de acord, și cu una și cu alta, dar nu în apartament.
Și cum nu stăm la casă, rămâne cum am stabilit. Îmi pare rău pentru mândra care mă tot terorizează că mătușă-sa de ce are voie...
8. Spune ceva despre tine care nu ai mai spus nimănui pe blog:
Am terminat volumul 1 din Frații Karamazov.
Pasez premiu către:
bloguri de la malul mării
MihaelaB -handmadebymihaelab.blogspot.com
Cristina - inlumeabaietilozaurilor.blogspot.com
Aurelia - cutiacuminuni.blogspot.com
si ușor-ușor spre vest,
Beatrice coltpestritkabea.blogspot.com
blog de la munte handmadeincovasna.blogspot.com
Meda handmadebymeda.blogspot.com
O zi bună!
luni, 13 februarie 2012
Felicitari si martisoare cadou
Vă plac concursurile? Eu una, sunt mare amatoare :D
Dacă vreți să câștigați o felicitare/un mărțișor handmade, încercați-vă șansele pe www.felicitariHandmade.com.
Puteți câștiga una dintre cele două felicitări handmade trimițând o urare cât mai frumoasă.
Dacă aveti cont de facebook și lăsați un comentariu pe pagina de concurs, intrați la tragerea la sorți pentru unul dintre cele patru mărțișoare quilling.
Dacă vreți să câștigați o felicitare/un mărțișor handmade, încercați-vă șansele pe www.felicitariHandmade.com.
Puteți câștiga una dintre cele două felicitări handmade trimițând o urare cât mai frumoasă.
Dacă aveti cont de facebook și lăsați un comentariu pe pagina de concurs, intrați la tragerea la sorți pentru unul dintre cele patru mărțișoare quilling.
