Guguta si prietenii sai - Spiridon Vangheli

Subscriu la afirmaţia unui micuţ cititor:

"Nene Vangheli, eu nu ţi-am scris până acum. N-am ştiut că mata eşti viu..."

Pe bune...chiar n-am mai auzit de Guguţă până acum. 

De ce n-o fi trecut Guguţă peste Prut mai devreme? Pesemne satul Trei Iezi e mai aproape de Răut. Ei, aş! Citesc că faima lu' nenea Vangheli a trecut demult graniţele şi e tradus în multe ţări. Nu prea-mi închipui cum vine una ca asta, când o parte din farmec este dat de regionalisme. Or pricepe ei străinii ce-i aceea o cuşmă ori un scrânciob?!

Îl tot compar pe Guguţă cu Nică-al Smarandei, iar când face câte una nefăcută, un picuţ cu d-l Goe.

Scrisoarea pe care o scrie Guguţă în numele studintelui plecat la Chişinău, mamei sale, mi-a amintit de Sucă-al lui nea Mărin

Dragă mamă,

Află despre mine că sunt să-nă-toos, ceea ce-ţi doresc şi ţie...

.
.
.
iar cu Ciuboţel e altă poveste :)

N-am găsit cartea în librăriile online. Bănuiesc că şansa mea (de constănţeancă) de a citi această carte se datorează faptului că biblioteca judeţeană este înfrăţită cu cea din Chişinău.

Sursa foto