Ruxi - Matthew Lipman

Ghici ghicitoarea mea:

Ce lucru este in toate si fara el nu se poate?

R.: numele.


Daca s-ar fi numit altfel, sau pur si simplu ar fi ramas Pixie, numele original in engleza, aceasta carte nu ne-ar fi atras atentia.

Dar asa, am pus mana pe ea  - ca si pe stropitoarea Roxana :) Am fost tare curiosi sa vedem ce face o fetita pe care o cheama aproape ca si pe noi... :)

O gramada de "wow!" inca de la prefata. Autorul, domnul profesor Matthew Lipman experimenteaza filozofia pentru copii de dinainte de a ma naste eu. 
Cu ocazia asta am aflat ca se incearca si la noi, din 2002, introducerea acestei materii ca disciplina optionala.

Pentru ca la momentul la care fiica-mii i se lectura cartea, eram ocupata sa rezolv alte plangeri, urechea mea n-a captat toate cuvintele. Asa ca am citit cartea de una singura, dintr-o suflare.

Mi-a placut de Ruxi ca e dezghetata tare. Isi pune niste probleme la care poate nici nu m-am gandit pana acum. Oarecum comparabil cu Tinkerbell in secretul aripilor. Doar ca gestul zanutei  mi s-a parut cam riscant, iar Ruxi mi se pare cat se poate de prudenta.

Sper s-o gasesc si pe Sanziana :)

Guguta si prietenii sai - Spiridon Vangheli

Subscriu la afirmaţia unui micuţ cititor:

"Nene Vangheli, eu nu ţi-am scris până acum. N-am ştiut că mata eşti viu..."

Pe bune...chiar n-am mai auzit de Guguţă până acum. 

De ce n-o fi trecut Guguţă peste Prut mai devreme? Pesemne satul Trei Iezi e mai aproape de Răut. Ei, aş! Citesc că faima lu' nenea Vangheli a trecut demult graniţele şi e tradus în multe ţări. Nu prea-mi închipui cum vine una ca asta, când o parte din farmec este dat de regionalisme. Or pricepe ei străinii ce-i aceea o cuşmă ori un scrânciob?!

Îl tot compar pe Guguţă cu Nică-al Smarandei, iar când face câte una nefăcută, un picuţ cu d-l Goe.

Scrisoarea pe care o scrie Guguţă în numele studintelui plecat la Chişinău, mamei sale, mi-a amintit de Sucă-al lui nea Mărin

Dragă mamă,

Află despre mine că sunt să-nă-toos, ceea ce-ţi doresc şi ţie...

.
.
.
iar cu Ciuboţel e altă poveste :)

N-am găsit cartea în librăriile online. Bănuiesc că şansa mea (de constănţeancă) de a citi această carte se datorează faptului că biblioteca judeţeană este înfrăţită cu cea din Chişinău.

Sursa foto

Poveste cu rime si omonime de Petcu Abdulea

sau
Ce m-a binedispus pe ziua de azi



















Una dintre cărțile pe care le-am împrumutat azi de la bibliotecă are o dedicație.
Cine este generosul sponsor? Încerc să deslușesc semnatura...oau, este chiar autorul, Petcu Abdulea.
M-am emoționat tare, chiar nu am mai ținut până acum în mână o carte cu dedicație din partea autorului.














Încep să citesc:

"Ia zi
Cine, zi de zi,
Ne va spune nouă
O poveste nouă?..."

După prima pagină, mă bufnise râsul. A fost un efort să termin cartea ținându-mi burtoiul de la atâta râs. Aproape mi-au dat și lacrimile.

După ce am închis cartea, mi-am zis că ar fi un cadou minunat pentru niște prieteni de-ai mei, iubitori de poezie și umor.

Sunt inedite rimele cu omonime, dar de un haz nebun sunt și subiectele de inspirație moderne.


Am citit cartea dintr-o răsuflare, Roxi se uita la mine cu niște ochi mari, probabil comportamnetul meu i se părea cel puțin ciudat.
La unele situații am mai făcut o mică pauză să-i explic, adică cum vine vorba, dar peste majoritatea am trecut în goană, le-am ținut doar pentru sufletul meu.

Nu știu cât și ce a înțeles ea la prima lectură. În mod evident, cel care citește(vede negru pe alb) este ajutat de omonimele boldate, dar ea, care doar auzea, nu știu dacă își dădea seama că a mai auzit același cuvânt și cu un vers mai înainte.

Chiar dacă ne întâlnim inevitabil cu omonimele, cred că este destul de derutată de ele.
Ieri, de exemplu, mă întreba de ce am zis ca roata aia are pană, doar pescarușul are pană.
Cum adică broasca de la ușă, a venit să-mi arate broasca ei de jucărie.

Pe o librarie online am vazut o recomandare pentru copii între 7 și 15 ani. Chiar mă gândeam de la ce vârstă i-ar putea prinde tot tâlcul.

Nu știu care mai e programa actuală, dar cred că eu am auzit prima oară de termenul de omonim în clasa a cincea, alături de memorabilul titlu: diftongi, triftongi și hiat.
Și nu stiu dacă la vârsta asta, spre adolescență, copii mai citesc cărti cu poze...

Nu cred că se puteau crea ilustrații mai potrivite. Haioase... pe măsura textului.

Chiar dacă e o carte pentru copii, o s-o recomandat tuturor adulților, indiferent dacă au sau nu copii.

Rime pentru cei mai mici - de Lucia Muntean

M-am cam saturat de Catelus cu parul cret, parca-l aud de-o viata.
Si ca sa-mi faca si mai tare in ciuda, odrasla se incapataneze sa nu asimileze minunata poezie. Oare ii transmit plictiseala mea in glas?!

Asa ca va imaginati ce fericire pe mine cand am dat de carticica asta cu rime pentru prichindei. Si pe deasupra si la un pret care mi s-a parut bun, 17 lei. Asta se intampla in Carrefour.

Poeziile sunt scurte, simple, haioase. Poeziile cu catelus si pisicuta parca au un aer actual.
Si ilustratiile dragute si foarte sugestive pentru text.

Pentru 3 ani, e o melodie de-a Cleopatrei Stratan. Pentru 4 ani, avem o poveste, Ziua in care a fugit somnul, dar ceva intre 3 si 4?
Nu stiu daca a fost elementul decisiv sau nu, dar cel putin o draguta coincidenta, sa gasesc poezia "Am trei ani si jumatate" exact in ziua in care Roxana avea 3 ani si jumatate. Bineinteles ca asta a fost prima poezie pe care am invatat-o impreuna :D.