Cartea retetelor pentru bebelusi si copii

Cartea Retetelor pentru bebelusi si copii de Bridget Wardley si Judy More
365 de rețete sănătoase, rapid și ușor de preparat

Mai multe despre autor aici.
















Am doborât un record personal de rețete încercate dintr-o carte. Și cartea asta are toate șansele să bată același record pentru oricine, indiferent dacă este părinte sau nu.

Prima impresie, când deschizi cartea, este cuceritoare, comparabilă cu cea când deschizi un album foto de lux. Primele rețete încercate, au fost, la ordinele copilului, cele cu poze, dar și cele pe care le-am ales eu ulterior, au fost tot cele cu poze. Hmmm, mă așteptam să am și alte criterii...

Fiecare cu gusturile lui, iar gustul meu preferat și al Roxanei este duuulce, așa că de când avem cartea ne-am cam îndulcit :D, spre disperarea lui tati care tot aștepta mâncarea...

Care va sa zica...365 de rețete sănătoase. Nu e foarte sănătos că am abuzat de atâta zahar și făină, dar nu e nimeni vinovat pentru alegerile noastre.

Categoric mult mai sănătos să facem budinca în casă, decât să amestecăm cu puțin lapte praful de la Dr. Oetker.
Ghici de ce costă mai mult ingredintele decât pliculețul pentru aceeași cantitate de produs finit?

Cartea este frumos structurată, de la Noțiunile de bază (care sunt de lipit pe pereți), la Înțărcatul și primele alimente, Perioada cuprinsă între 1-2 ani, Perioada cuprinsă între 3-6 ani.

Un bebeluș nu poate să mănânce altceva decât supițe și pireuri, dar un adult poate să mănânce tot ce este în carte, deci avantaj adult!

Îmi place tare capitolul "Elaborarea meniurilor" pe câte o săptămână. De mult căutam așa ceva.

Capitolul "Cum să facem față problemelor de alimentație", mi-a picat la fix. Se pare că nu neapărat de rețete aveam nevoie în momentul ăla, ci de niște sfaturi de managementul stresului.

"Din când în când, mulți copii pot trece prin faze de inapetență."

Exact. După o frumusețe de gastroenterită, vreo două săptămâani, masa nu prea se mai chema masa, ci război cu nervii.

Cum se definește la noi un copil mofturos

Îmi fac un plan delicios de weekend cu mămăliga și pește cu mujdei. Copilul se trezește setat pe contra, mă gândesc că e mai sigur să schimb meniul. Aloc alt buget, în loc de păstrăv cumpărăm somon. Renunțăm la mujdei, punem lămâie.

- Mama, ăsta e pește roz?
- Da, comoara mea :D!
- Dar eu nu vreau pește roz, vreau pește albastru.

În momentul ăla, nu mi s-a părut deloc amuzant. Nu știu ce joc de-a alba-neagra era, sau poate revăzuse de curând scena din frumoasa adormită cu ursitoarele care aveau preferințe diferite în ceea ce privește rochia Aurorei, cert e că m-a convins că nu există un meniu/o rețetă cu succes garantat.

Iar pentru astfel de situații, cartea are un sfat bun: răbdare, răbdare...

Ce mi-a plăcut cel mai tare? Distracția!


















Treaba asta cu "să mai facem ceva din carte" e prilej de amuzament și tăifăsuit.

Editarea grafică excelentă, pe de o parte, o fac atractivă pentru Roxi, iar rețelete scurte, din aproximativ 5 ingredintele, modul de lucru expus scurt, clar și concis în 2-3 propoziții precum și timpul de preparare de 5-15 minute, o fac irezistibilă și pentru mine.

Teoretic. În practică, o rețetă care presupunea 250 g faină, ajunge să ne jumulească de vreun kilogram. Doar trebuie pictată și fața, hainele și toată bucătăria, nu?
Și ce dacă în carte scrie 10 minute, nouă bis-urile ne iau vreo oră.
Deci sunt multumită. Preparatul e în cuptor în câteva minute, și cât se coace (în loc să fac ordine) stau și dau apă la moară artistei.

365

Nu înțeleg impactul psihologic pe care ar trebui să-l creeze 365. Același lucru, oricare ar fi el, îl urmărea probabil și 52 de povesti. Mai degrabă mi-ar fi atras atenția o cifră rotundă, 100, 300, 1000 de rețete.
E o carte valabilă doar un an? Și am voie să fac doar o rețetă pe zi?

Tenta americănească

Am zis fie, dacă e sănătos, rapid și ușor, să n-am prea multe prejudecați, dar tot mă cuprinde o oarecare nostalgie.

Totuși, capra cu trei iezi, pregătea pentru cel praznic niște sarmale și poale în brâu, dar mai nou o învăț pe fiică-mea să facă meniurile pentru party cu cookies, pizza și cocktailuri.
La primele învelești și învârți juma' de zi, le mai ții și la foc câteva ore, iar în varianta vestică-modernă, e totul gata în câteva minute.

Formele sunt de gingerbread și stelute, s-au dus fundițele și minciunelele lu' mamaia...
Am crescut cu bulion, acum se cheamă ketchup.

Nota exotică

Sunt destule rețete în carte pe care inițial am ezitat să le încerc pe motiv că nu știu cum sunt la mama lor (Kedgeree, Gnocchi, Frittata=omleta, crema guacamole). Pentru majoritatea dintre ele chiar se găsesc și la noi toate ingredintele, așa că sunt niște experimente interesante.

Chiar n-a fost rea deloc salata din varză cu ananas.

Mi-am mai îmbogățit vocabularul cu termeni pe care nu-i mai auzisem (monkfish, nuci pecan).

Cartea e un imbold să încerc și alte alimente pe care le aveam în plan de ceva vreme (mei, soia).

Prețul??
Când am primit cartea pentru review, costa în jur de 30 de lei, așa cred, dar azi, am văzut că e 60 de lei.
E o mică-mare diferență.

Pentru mine, 30 de lei ar fi fost un preț la care musai să o am, dar la 60...parcă sunt și alte priorități.

Chiar fără a cunoaște cuprinsul, aspectul cărții te convinge de costul mare am materialelor. Conținutul este unul care rămâne de referință, cu toate astea... prețul e un procent cu 2 cifre din salariu mediu.

Articolul face parte din campania vALLuntar inițiată de Grupul Editorial ALL.