Cugetari la sapte ani

Fiica mea mă uimește uneori cu niște întrebări deștepte, aș zice eu. Dacă eu nu îmi puneam astfel de probleme la vârsta ei, sau chiar la vârsta mea!!!???, socot ca ea mai și gândește din când în când.

Eu la vârsta ei sigur luam de bună ce mi se spunea. Nu neapărat că și credeam tot, dar măcar nu comentam. Ce rost avea să-l necăjesc pe Moș Crăciun sau să schimb drumurile berzei.

Asta mică, nu și nu. Că pe unde iese copilul din burtă? Dacă nu e doctorul acolo, cine mai taie burta? Dacă n-o taie, cum iese? etc., samd, și toate celelate.
De pildă, întoarce problema cu Dumnezeu pe toate părțile. Îmi pune atâtea întrebări că uneori zic că nici pustnicii n-au mai despicat firul în patru în halu' ăsta.

Ei, astea vechi. Filozofii de clasa zero. Între timp a evoluat către chestii de etică și morală.

Mă întreabă:

- Mami, o s-o întrebi pe doamna profesoară (de baschet) de ce n-a venit astăzi domnul profesor? (doamna fiind soția dumnului profesor)
-Nu!
-De ce?
-...hm...păi...bănuiesc că domnul a fost ocupat cu altă problemă și de aia n-a putut să vină.

Zic eu trimfătoare!

-Bine-bine, dar de ce n-o întrebi?
-Nu știu. Nu pot. Nu cred că...aaa....offff....

-Te gândești că e ca și cum ai certa-o?
-M-ai prins!


Astăzi, la plajă, încercând (în zadar :D) să-și ferească privirile de jumătatea (foarte mare) de fund gol a unei doamne de o anume vârstă respectabilă, ce-și dăduse toate încheieturile cu nămol, zice:

-Mami, de ce când sunt tinere femeile sunt frumoase și bărbații sunt așa-și-așa, iar când îmbătrânesc bărbații sunt așa-și-așa iar femeile bleeachhhh....?!