vineri, 14 septembrie 2012
Guguta si prietenii sai - Spiridon Vangheli
Subscriu la afirmaţia unui micuţ cititor:
"Nene Vangheli, eu nu ţi-am scris până acum. N-am ştiut că mata eşti viu..."
Pe bune...chiar n-am mai auzit de Guguţă până acum.
De ce n-o fi trecut Guguţă peste Prut mai devreme? Pesemne satul Trei Iezi e mai aproape de Răut. Ei, aş! Citesc că faima lu' nenea Vangheli a trecut demult graniţele şi e tradus în multe ţări. Nu prea-mi închipui cum vine una ca asta, când o parte din farmec este dat de regionalisme. Or pricepe ei străinii ce-i aceea o cuşmă ori un scrânciob?!
Îl tot compar pe Guguţă cu Nică-al Smarandei, iar când face câte una nefăcută, un picuţ cu d-l Goe.
Scrisoarea pe care o scrie Guguţă în numele studintelui plecat la Chişinău, mamei sale, mi-a amintit de Sucă-al lui nea Mărin
Dragă mamă,
Află despre mine că sunt să-nă-toos, ceea ce-ţi doresc şi ţie...
.
.
.
iar cu Ciuboţel e altă poveste :)
N-am găsit cartea în librăriile online. Bănuiesc că şansa mea (de constănţeancă) de a citi această carte se datorează faptului că biblioteca judeţeană este înfrăţită cu cea din Chişinău.
Sursa foto
Guguta seamana mult de tot cu Nica doar ca are mai mult umor..sau este de mai buna calitate :D
RăspundețiȘtergere