Nici nu-ti trebuie prea multa recuzita: plansa, un zar, si niste pioni. Da' presupun ca se poate juca si cu boabe de fasole sau pietricele.
Si in timp ce eu dau zor sa aranjez cerculetele pe foaie, tabara adversa cauta pe google un Nu te supara frate online. Si dupa ce a fost introdus copilul in mirajul cazinoului, unde totul e stalucitor si zanganitor, unde ti se arata explicit variantele unde poti sa muti, unde miza jocului este o printesa ce sta fix in intersectie, pas de mai convinge copilul sa-si aruce privirea si pe cartonul meu si sa arunce zarul cu mana, nu cu mouse-ul.
Cand se plictiseste de celelalte jocuri, s-au cand vrea sa stau exclusiv cu ea, mai jucam si offline.
Are o problema cu curbele, o ia de-a dreptul. Totul e binisor cat e cu un singur pion in joc, cand ii scoate si pe ceilalti, deja se zapaceste.
Nu recunoaste dintr-o ochire cat a arucat si numaram punctisor cu punctisor. I-am explicat ca trebuie sa dea sase ca sa-si scoata pionul din casa.
In fine, da un sase. O intreb:
- Cat e?
- Nu 'tiu!
- Pai numara!
- Unu-doi-trei aici, unu-doi-trei aici!
Asta e, ghinion, n-a dat sase, a dat dubla de trei :).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu