Ce instinct m-o fi retinut pe mine sa-l cumpar?! Ca doar nu avertizarea ca e pentru copii intre 3 si 6 ani. De obicei, interdictia asta vine si cu precizarea, "contine piese mici". Piesele mici nu sunt o problema pentru Roxi, cele mai mari sunt o problema pentru mine ca nu pot si mi-e frica sa i le scot din gat.
Am improvizat materialul didactic pentru lectia de cusut: cartoane, compostor si sireturi. M-am apucat de treaba, lent, sa poata vedea copilul in reluare cum se lucreaza, dar nimic. N-o atrage deocamdata activitatea asta.
Pana mai implinim niste anisori si mai capatam ceva dexteritate si rabdare, ramanem la Mickey, util ca sa ne impodobim mainile cu bratari si sa mai repetam culorile. Cateodata le mai si pune la loc, dar nu in ordinea in care trebuie, ci cum se nimereste.
O alta tepusa careia-i place tare sa-i scoata margelele de lemn e o papusa pe care o avem la mama acasa. E o adevarata munca de arheologie pentru mine sa reconstitui toate componentele de pe sub pat sau de pe unde mai intra, abia le pun si iar le imprastie. Si facem asta continuu cat stam la tara.
Trenuletul si-a amortizat din plin cheltuiala la cate dimineti mi le-am inceput cu adunarea vagoanelor. Chestia enervanta e ca se desfac carligele care trebuie sa tina vagoanele unele de altele cand dam de Marele Zid Chinezesc, covorul.
Oldies but goldies, discuri de plastic productie 198x. Nu-mi amintesc sa ma fi jucat cu ele, dar mi-am scos parleala acum :D.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu